ORA DE AUR

Unii oameni fug de locul în care se nasc, simt că acolo nu pot evolua, alții, dimpotrivă, rămân în același loc toată viața, pot crește numai unde-și au rădacinile. Primii cară poveștile personale precum un bagaj, ceilalți dezvoltă poveștile împreună cu rădăcinile grele.

Toți acești oameni se întâlnesc într-un oraș, să zicem Cluj, dar nu neapărat, un oraș tehnologizat, tânăr, turistic, multicultural, cu o imagine bună, iar cea mai bună imagine, spun specialiștii în arta fotografică, este surprinsă în timpul orei de aur, la răsărit sau la apus, când lumina este caldă și moale. Dincolo de poleiala orei de aur rămân oamenii și poveștile lor care se leagă indiferent de limba pe care o vorbesc. Ce se întâmplă după ce lumina caldă și moale dispare?

„Mă interesează oamenii și comunitățile. Am căutat în ultima perioadă, în ultimele spectacole, să le surprind poveștile, să înțeleg cum se raportează cineva la un grup căruia nu-i aparține sau cum se raportează un grup la un individ din afara lui. Ce așteptări avem unii de la ceilalți, ce întrebări, dar mai ales cum ajungem să vorbim de o identitate a unui grup.” (Ovidiu Caița - regizor)

„Dacă ar fi să identific un fir narativ, ar fi o relație de dragoste, grevata la fel ca în basme de tot felul de piedici: stereotipuri, frici, neîncredere, limba de comunicare, trecutul etc, numai că aici, în spectacolul nostru, lipsește calul fantastic și drumul trebuie parcurs pe jos.” (Ovidiu Cioclov - dramaturg)

‍

O coproducție Reactor de creație și experiment și Váróterem Projekt